Verificam cele mai puternice echipamente folosite pe fiecare loc de muncă.
Se impiedica, cad si isi lovesc masinile în timp ce privesc în jos concentrati asupra telefoanelelor mobile. Acestea interzic echipamentele individuale de protectie și se rănesc folosind unelte familiare. Ei fac note mentale pentru a face ceva critic, dar apoi uita. În cartea intitulată „Atenție”, există o poveste despre un lucrător din bucătărie care a ignorat procedura de a deconecta un feliator de carne înainte de a-l curăța. Pe măsură ce curăța lama circulară, cu șorțului a atins comutatorul de pornire / oprire și l-a alimentat.
Dacă vă anchetați lucrătorii dumneavoastra., îi veți auzi că vă învinovățesc de aceste neajunsuri în ceea ce privește satisfacția, neglijența sau preferința tuturor: o lipsă evidentă de inteligență. Dar psihologii oferă o explicație diferită. Lucrătorii nu sunt cu adevărat leneși sau nesăbuiți. Nu sunt proști și nu se află pe o cale rapidă de a dispărea genetic. Când oamenii se angajează în aceste comportamente riscante, cred cu adevărat că nu se va întâmpla nimic groaznic. Sigur, vor recunoaște că există riscuri implicate și știu că alții, ocazional, le suie. Dar majoritatea lucrătorilor cred cu tărie că vor fi foarte bine – mai ales doar de data aceasta. Dacă ar crede cu adevărat că vor fi răniți, nu ar face-o.
Când vine vorba de siguranță, majoritatea dintre noi avem neînțelegeri fundamentale cu privire la modul în care funcționează mintea noastră. Suntem încrezători în capacitatea noastră de a ne diviza atenția între două activități. Credem că experiența noastră ne va proteja de erorile ocazionale care ne fac umani. Suntem convinși că ne vom aminti să facem lucruri importante și ne imaginăm că suntem predicatori ai potențialelor pericole. Între timp, psihologii au petrecut în ultimii 70 de ani experimente care arată că puțini dintre noi posedă de fapt oricare dintre aceste superputeri.
Iată specificatiile pentru experimentul nostru tipic. Vom aduce câteva zeci de persoane și le vom arăta slujbele pe care le vom cere să le facă. S-ar putea ca ei să încerce să acorde atenție simultan unui telefon și unui drum. Sau vom utiliza un instrument pe care l-au folosit de mai multe ori înainte. Sau poate îi vom cere să nu-și amintească să facă ceva important la un moment dat. Sau pentru a evalua riscul unei activități cum ar fi urcarea pe o scară fără un ham de siguranță sau încercarea de a depăși o tornadă într-un camion. Dacă ai vreodată șansa de a fi într-unul din aceste experimente, fă-o. Sunt întotdeauna chestii distractive.
Dar, înainte de a începe activitatea de măsurare a performanței oamenilor în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor de muncă, ne place să întrebăm oamenii cât de bine cred că vor efectua sarcina, astfel încât, după terminarea acestora, să putem compara cele două rezultate. Ceea ce aproape întotdeauna găsim este că oamenii nu sunt foarte buni evaluatori aie propriilor capacități. După ce auzim participanții discutand despre abilitățile lor impresionante de a rămâne vigilenți, constatăm că și cei mai bine pregătiți dintre noi nu sunt atât de buni să păstreze un ochi pe o mare parte din ceva de foarte mult timp și când încercăm să păstrăm atenția asupra a două lucrurile dintr-o dată, ne lipsește invariabil lucrurile.
După ce au ascultat oamenii despre efectele protectoare ale pregătirii și experienței, studiile noastre arată că experții se confruntă cu tot felul de dificultăți ca si începătorii, numai în moduri diferite și din diferite motive. Practica nu este perfectă. A greși este omeneste, și nici o practică nu o va face să se oprească. Modalitatea de a nu te înjunghia în mâna cu un cuțit ascuțit nu este prin antrenament și experiență. Este prin antrenament și experiență urmată de echiparea cu o pereche frumoasă de mănuși de siguranță. Pentru că mai devreme sau mai târziu, indiferent cât de instruiți și experimentați sunteți, acel cuțit va merge direct spre cealaltă mână.
Modificarea modului în care lucrătorii văd o eroare umană
Memoria este unul dintre lucrurile noastre preferate de testat. Am văzut lucrătorii la fel de pricepuți ca piloții companiilor aeriene să rămână încrezători că își vor aminti să facă ceva important, dar apoi să uite chiar și după ce i-au fost reamintiți să o facă în câteva secunde. Și, pe măsură ce devenim mai experimentați (adică, mai în vârstă), amintirile noastre nu se îmbunătățesc mult.
Lucrătorii experimentați cred că pot vedea pericolul care se apropie de la 10 km distanță. Dar experimentele noastre arată că limitarea gândirii lucrurilor până la capat este semnul distinctiv al începătorului, care nu are de ales decât să treacă prin manualul de instrucțiuni. Un expert in bucatarie foloseste feliatorul ca un profesionist. Experiența lucrătorului nostru de bucătărie este ceea ce îi permite să-l execute pe pilotul automat. Ce șansă a avut el de a evita pericolul subtil al sortului? Avea unul: să urmeze procedura de siguranță prevăzută. Problema era că nu înțelegea pe deplin de ce era necesa procedura.
Ați fi de părere că, odată ce s-au întâmplat câteva accidente, muncitorii ar prinde aceste neînțelegeri și le vor corecta. Ele nu se datorează faptului că lucrătorii nu văd eroarea umană prin același obiectiv pe care îl face un psiholog. Când se întâmplă un accident, muncitorii nu țin cont de manualul de protectia muncii și își dau seama că oricine l-a scris a avut dreptate de-a lungul timpului. Ei susțin o carte diferită numită „Premiile Darwin” și dau vina pe idioți.
Cum schimbăm modul în care gândesc lucrătorii noștri? Cercetarea ne-a dat indicii despre cum să facem acest lucru. Secretul constă în ceea ce se întâmplă atunci când îi prezentăm participanților rezultatele lor experimentale împreună cu previziunile lor originale despre cât de bine credeau că ar face. Cel mai bun cuvânt pe care îl pot descrie este epifania.
Recalificarea creierului nostru
Ideea este că, înainte ca lucrătorii să vadă valoarea în ceea ce le ofera programul de siguranță la locul de munca, trebuie să înțeleagă de ce au nevoie de el. Și pentru a face acest lucru, trebuie să înțeleagă multe neînțelegeri pe care majoritatea dintre noi le au despre modul în care funcționează mintea noastră. Odată ce această înțelegere este în vigoare, lucratorii dvs. vor începe să vă vadă mesajele de siguranță printr-o altă lentilă. Metricile de siguranță îmbunătățite nu vor fi o problemă de „a scăpa de niște idioți acolo.” Va fi o chestiune de recalificare a creierului nostru pentru a ne opri și a gândi când se apropie de ceva care pare că ar putea face unele daune. Că orice echipament pe care îl folosesc ar putea să rănească pe cineva și, prin victime, să facă bine.
În ultimii 20 de ani în domeniul aviației s-a regandit atitudinea pilotilor față de propriile minți umane care uneori judeca greșit. Mergeți la cabină și ascultați felul în care vorbesc astăzi piloții. Ei îmbrățișează cu mândrie lucruri de genul „fac o greșeală la fiecare două până la trei minute!” Sau: „Am o memorie excelentă, dar este scurtă.” Piloții înțeleg astăzi că înghețarea următoare a creierului se poate întâmpla oricând, dar toți sunt pregătiți să o supraviețuiască. Nu mă înțelegeți greșit, piloții încă mai au ego-uri la fel ca în filmele cu Margelatul, dar au fost instruiți pe baza modului în care lucrează mințile noastre raționale și acum este o altă parte din setul de pricepere cu mândrie.
Dar, în timp ce piloții sunt ocupați de sfidarea gravității, oricare dintre noi ar putea folosi aceeași înțelegere a vulnerabilităților proprii pentru a putea efectua în siguranță ceea ce sugerează statisticile cu privire la accidentari sunt chiar sarcini mai riscante: incercarea de a traversa in incinta unui magazin cu un cuțit ascuțit in mana sau încercarea de a păstra o mașină între două linii pictate. Acest lucru nu este opțional. Pe măsură ce umplem locurile de muncă cu tehnologii noi care ne prezintă pericole și mai subtile, lucrurile s-ar putea înrăutăți cu ușurință. Acum este probabil momentul potrivit pentru înțelegerea celor mai puternice echipamente de înaltă tehnologie, dar greșit înțelese pe fiecare loc de muncă.
